Un altfel de OktoberFest, ep2

Maraton Berlin/ Maraton Cologne/ Maraton Frankfurt/ Maraton Munchen/ Semi Maraton Palma de Mallorca — November 24, 2017

#cuSmereniePrinLume continua cu #MeinOktoberFest ep2

Cum a inceput totul?

Exact acum 1 an, dupa cateva incercari nereusite, castig loteria de la Berlin, si sunt accept sa particip la maraton, eram tare fericit, aproape fericit, mergeam fara Cutezatori, ei au fost fara mine…stiu ei de ce?!? Cu aceasta participare, insfarsit aveam sansa sa alerg pe urmele marilor legende.

A trecut ceva timp, eu tot cugetam, ma rodea intrebarea: “Ce s-a intamplat la Budapesta?” si poc, un email de la Frankfurt Maraton, mega discount pentru inscriere, ce sa fac, ce sa fac? Am comis-o, m-am inscris exact cu cate minute inainte de Revelion. Eu sunt ala, care cand sta cu capul in telefon, nu se uita pe facebook, ci se inscrie la un maraton, a venit si capra si sorcova si eu am apasat butonu de checkout.

Intram in 2017 cu capetele de interval stabilite, dar tot aveam o retinere sa fac iar un Oktober fest, dar mi-am zis, cum poate fi sarbatoare fara Munchen Maraton, m-am inscris la el, apoi din ispita in ispita am umplut si celelalte duminici ramase libere in octombrie si sus pe cai….pana la capat.

A urmat un sezon de pregatire plin de evenimente, schimbari de tabere si aeropoarte si cu un miez de retinere ajungeam in Berlin, evident ca nu ma antrenasem asa cum doream si in Berlin ploua asa tare, o burnita din aia de-ti intra in oase si eu eram in Alexanderplatz si ma gandeam ca pe aici a trecut Zidul, pentru Berlin zidul are, cred, aceasi conotatie ca zidul pentru un maratonist. In aer se simtea presiunea recordului mondial, toata lumea numai de lucru acesta vorbea, la expo, in metrou, la inghetata, la aprozar, pe tabloide, chiar si suvenirurile vanzatorilor ambulanti erau adaptate pentru posibilul nou record mondial. Si eram la primul start de maraton, si am fost unul dintre cei 60.000 care au mimat cantecul de razboi al vikingilor islandezi, organizatorii ne sugerasera sa facem acest lucru, DEMENTIAL, nu-i asa ca ti se face pielea ca pe gaina??? Scartiam tot tot dar treceam linie de sosire si cand am auzit ca nu s-a batut recordul mondial, ba chiar mai mult, doi dintre favoriti s-au oprit la km 30, au dat de ceva zid, clar, am fost un miez mandru. M-am schimbat repede, un dus la cort, si sus pe cai…putere, BERLIN checked.

Si tot de pe cai…putere ajungeam in gara in Cologne, intram deja in Octombrie, am stat la acelasi hotel ca anul trecut, mi-am luat numarul foarte repede, n-am stat nici 5 minute la expo, am venit inapoi in hotel, da-i cu efervecentele, da-i cu crema, da-i cu gelu….eram uns cu toate alifiile si ma gandeam la podurile de peste Rinul involburat. Anul trecut rabdasem un miez de frig si vant la “pupa”. Gata cu gandurile, cateodata sunt mai rele ca si cariile ce rod neintrerupt din lemn. Eram la start, ma gandeam la startul de anul trecut, am stat exact langa acelasi segment de garduri, mintea mea nu dorea variatie, la cati km ma asteptau, orice variatie ma obosea, si poc! Start! Vremea s-a deschis si soarele apare ca o mamaliguta din ce in ce mai stralucitoare, era mega placut peste primul pod, peste al doilea si tot asa, tac tac ca un sarpe mic, care urca cu tigari nationale pentru detinuti….oh, mintea mea deraia, dar ce mai conta, la final, duelul melcilor a fost fantastic, am batut recordul mondial pentru ultimii 50 m din proba de maraton.  Sa mai fac dus? neah, corturile erau acolo dar… auzi mandra, ori n-auzi, auzi mandra trenu vine, precum in catecul de catanie a lui Ionut Fulea. Dar fir-ar mama ei de viata, eram la al 50-lea maraton, de pe scara trenului m-am coborat, m-am intors inapoi langa catedrala din Cologne, luat chimesa de sarbatoare, pus medalia la gat, si facut poza, mandru, tare mandru am fost. Mai distractiv a fost, ca tot mai multa lumea dorea sa faca poze cu mine, cand ma vazusera cu asa chimesa de sarbatoare, dar le-am zis  trebuie a da, n-a sta, sus pe cai putere iar. COLOGNE checked.

Efervescente, magneziu, alifie, ce-am ajuns sa-mi fac eu mie. Puneti-va centurile, aterizam. Clasicul OktoberFest era gata si apar si eu, la expo ma reintalnesc cu un maratonist, centenar, participa la al 111-lea maraton, mama mia. Checkin hotel, era dimineata, luam micul dejun si ma uitam la toate trofeele ce erau afisate in sala de mese, in micul motel bavarez si ma gandeam, daca animalele alea erau maratoniste, sau faceau intervale poate nu ajungeau trofee, sau poate trebuie sa fie unul cu pusca, in loc de iepuri la maraton, tine pace-ul daca nu trag….nu trage nu trage, iar mintea mea deraia. A fost intrerupta de zambetul searbad al chelneritei: Kaffee? Ja gerne. Noh ma duc la expo! Mi-am luat numarul, am trecut pe langa gara si aud o manea, pfoai, m-a amuzat foarte tare, da-i cu shazamu si o descoper, aici. Incepusem sa fredonez:  ce n-as da viata studentului, in piata Crangasului…hai gata, trebuie sa fim rationali! mintea imi zice de colo, unde gasesti banane, un fresh de portocale si o ciocolata neagra? Le-am gasit pe toate, m-am intors la motelulut, zambet searbad checked, bananas checked, alifie checked si iar cariile scart scart scart, daca nu ma mai duc la maraton ce-a fi? Sa ma opresc, noh gata! de colo cariile scart scart. Deschid geamu, era aproape 3 dimineata si sufla un vant si o ploaie, fir-ar mama ei de viata, mi-am pus discursul lui Decebal si am adormit. Totul a trecut f repede, pana la POC!, din nou la start. Un maraton f greu, eram ud tot, si doar ce trecusem borna de km3, m-am oprit, mi-am aruncat jacheta de ploaie, imi era cald frig, am ramas doar cu manusile pe maini, nu ma mai gandeam la nimic, numaram in minte, teorema celor 3 perpendiculare, sin2(x) + cos2(x) = 1,  Chebyshev, tot felul de nume de fotbalisti imi treceau prin minte. Ajugeam pe la 21km si ploaia nu se oprea, si deja auzeam: faceti loc ca vin primii…primii de la semi maraton, se daduse startul si la ei si minune, prindeam iar pofta de alergare, dadeam din coate, ma impingeam, eram nervos, da-i cu cola, da-i cu gelu…nu te opri Elu, sparge caloriile, fara numar. Am ajuns la finish, un gang colorat, ma uit in dreapta unu se tinea, tremura, m-am intors si i-am zis: I told you not to run, but you BATMAN, BATMAN! L-am motivat, s-a pus din nou pe alergare, si poc, altul in folie de supravietuire, era ridicat pe targa si bagat in krankenwagen. Iar deraiam, cum se zice in germana la ambulanta? Am primit medalia in forma de inimioara, prajiturica inimioara, si eram vazut live de inimioara, stie ea cine! Nu gaseam dusurile, noh asta e, pus cloopu, medalia, poza, MUNCHEN checked….si tot ploua, dar nu mai siteam frigul, era asa de cald la metrou, am pornit aerul in avion 😉

Hai cu alifia, hai cu magneziu uuu uuu, uite palmierii, uite marea albastra, aterizez in Palma de Mallorca, caldura mare mon cher, pfoai, de la 2-3 grade la 32-33 grade, incredibil. Luat numarul, curgea apa pe mine, dai cu apa minerala, dai cu banana, dai cu bandana. Dupa 3 maratoane la frig si ajuns la mare, ma simteam atat de obosit, mai obosit ca Bator, ce tragea la o piatra de moara, de data aceasta nu mai erau cariile sa scartie, ci incomesurabila piatra de moara ce nivela nisipul plajei din Palma. Atentie aici la simbolistica nisipului, autorul doreste sa sublinieze ca toti suntem praf in vant. In plus autorul ar mai fi dorit sa sublinieze ca praful drumului e fondul lui de ten. Pac pac start, marea sta linistita, soare, cineva de dincolo de drum imi face cu mana si cu inima, sa ma reimprosprateze, doream sa termin, de data aceasta doar semi. PALMA DE MALLORCA semi-checked.

PAS, stie ei care??!?!?!

Si din nou, alifie, nebunie, magneziu, cai putere, vant la pupa, din Portul Palmei, ajungeam in gara, in Frankfurt, hotel, acelasi, checkin, expo, checked, ma opresc pe la standul Maratonului international Bucuresti, Maratonul Brasov, bag o visinata la intuneric, si aud ca Regina si Marea Doamna a Miscarii Maratoniste, care a virusat si schimbat atatea vieti, este in Frankfurt, reusind sa ma intersectez cu ea, cu Valeria, la start. Viata e ciclica, exact cu 9 ani in urma participam la prima editie a Maratonului din Bucuresti, la semi, inca tin minte finishul respectiv. Si atunci si la Frankfurt m-am simtit tare bine, soarele rasarea, aveam o pofta de a alerga, mergeam mega bine, dar pe la km 8-9 era cat pe aici sa pic, noroc de un rugbist, bodyguard ce o fi el, m-a prins din spate, ca picam. M-am oprit totusi, mi-am scos coltii si am sfasiat capacu de la activator, si muschiuletul meu a inceput sa se linisteasca, a venit vantul, a venit seria de poduri peste garla lor, vedeam din nou zgarie norii, parca eram in drum spre Manhattan, din New Jersey, si poc, ma bag prin tunelul oboselii, sufla vant si a inceput iar ploaia, iar soare, ninsoarea mai lipsea si era all inclusive….uitasem sa ma dau cu crema de soare, mega termoizolanta, mega buna.

Dar ma opresc la km 42, imi pitisem banneru, plin de politie, toti se uita cu uimire. Dar eu dau cu achtungu, halt das ist mein! Da! Alles klar. Liniste de liniste si cine e jupanu, cine e barosanu, cand vine Elu cu banneru, nu a fost Sfantul Banner de Cutezator, dar cred ca erau binecuvantate pricini la mijloc, de nu am primit matrita pentru el. Il auzeam si pe turcu, pe care il exasperasem cu o zi inainte: Tamam, giugiuc! tesekkuler! Gule Gule…si banneru meu, lumini, nebunie, galagie, toate pe sistem! VICTORIA E DE PARTEA CELOR CARE INCEARCA, si a incerca inseamna sa ai CURAJ

FRANKFURT checked #meinOktoberFest checked #cuSmereniePrinLume checked. Restul e cancan.

Ciuz,
Elu

Ps1: MeinOktober Fest a fost sub influenta lui Black Friday. A fost cu reducere, am atins doar 75% din ce mi-am propus, decat 4 maratoane si un semi intr-o luna.

Ps2: stiu Marine, stiu!!!, daca as alerga asa precum scriu, as face iar PB, dar iti spun eu, PB-ul e acolo, aproape, in 2018 #numazic

Ps3: aici era un alt citat motivational, dar l-am pierdut, uitat…

Ps4: ”Singurii oameni care există pentru mine sunt cei nebuni, aceia nebuni să trăiască, nebuni să vorbească, nebuni să fie salvați, dornici să aibă tot în același timp, aceia care nu cască niciodată și nu spun nici un clișeu, doar ard, ard, ard ca fabuloasele artificii romane, explodând ca păianjenii de-a lungul cerului, înspre stele”… Jack Kerouac