Ultimul popas de hidratare.

Misc — March 25, 2016

Sunt momente in viata, in care ai dori sa te ridici pe un pedestal si sa incepi sa vorbesti. Un astfel de moment ma incearca si acum pe mine. Nu am microfonul, nu am pedestalul dar am blogul.

N-am mai scris de mult, pentru ca eram, inca sunt, inca un picut, in cantonament. Pregatirea merge inainte, cu urcusuri, cu coborasuri, cu bune, cu nebune, cu soare, cu furtuna si zapada. Ce pot sa va spun ca am avut, reconfirmari referitoare la ideile mele si telurile mele. Una din ele se refera la faptul ca omul in blana nu avea energizante, nu avea bauturi energetice, nu avea ceas cu pulsometru. Dar inainte sa merg mai departe cu teoria mea, sa vedem cine este omul in blana.

Suntem undeva in B.C. , pe vremea cand nu era internet, civilizatie, comunicare, era doar dorinta arzatoare de a supravietui, de a ramane in viata. Ce facea omul in blana atunci: alerga minim cate un semi-maraton pe zi, dupa hrana si sa nu devina hrana, manca foarte rar, umbla descult, cauta fructe si seminte, frunze, cand nu reusea sa vaneze ceva, in plus avea MARE grija sa nu devina el, hrana altor jivine. Ma tot intreb cum reusea omul in blana sa fie atat de in forma, de fit? Aceasta este intrebarea care ma scormoneste in ganduri, tot timpul in antrenamente. Asa ca am decis: niciun supliment alimentar, niciun baton, nicio bautura “izo-whatever”, si am mers pe cat mai crud, cat mai neprelucrat si simplu, atat in hidratare cat si in nutritie. Totul in afara de vin! Acesta a fost energizantul si calmantul meu, un pahar, dupa alergarile epuizante din weekend, si un somn bun, au inlocuit toate cele de mai sus. Poate sau sigur o sa comenteze unii, dar cum Gaus ne-a bagat pe toti sub clopotul lui, nu-i poti face pe toti fericiti, cum nu poti sa-i faci pe toti sa te urmeze

Asa ca m-am dus singur, la Expozitia de Vinuri din Dusseldorf. Pentru mine aceasta vizita a fost ca un popas de hidratare, meditare, si cugetare. Pe la cine am poposit pentru degustare si hidratare le-am spus ca In vino sanitas. Trebuie sa recunosc, toti mi-au dat dreptate, americani, spanioli, portughezi, italieni, oltenii si moldoveni.  Tot ai nostri sunt cei mai ospitalieri!  Cu hidratarea stam foarte bine.

Am mai avut o revelatie! Orice sezon competitional se interpune intre ISPITA si SMERENIE! Revelatie aceasta s-a intamplat cand cei de la Crama Oprisor mi-au oferit sa degust cele doua vinuri superbe. Am sa descopar la finalul sezonului, care din cursa m-a smerit, care m-a ispitit si care m-a redus la tacere….

Va pup si va doresc antrenamente sanatoase!
Elu

ps1: Actorii revelatiei mele

ps2: De sus din castel, am intrebat:

• “Unde sunt cutezatorii mei?”
• “S-au risipit Maria-ta, s-au risipit,fiecare pe la bordeiele lor”
• “Si mai dau un semn provocarilor?”
• “Cam greu Maria-ta, cam greu…incep cu scuze, cu pretexte, cu alea, alea, stii si tu Maria-ta…”

Aceasta am auzit de la Fratii Nostri de peste Prut, cand am popsit pe la ei pentru degustare:

ps3: Pana la capat, pana la capatul acestui sezon!

• “Vreau ca acest popor sa stie ce vrea si ce poate! AMIN!”