Supradoza de noapte

Antrenament — March 23, 2010

Daca cliseul social: da! se moare de supradoza!?!?! ….va spun eu ca nu este adevarat….am demonstrat-o chiar in noaptea dintre 23-24 martie.

Pentru ca sambata care a trecut maestrul Vlad planificase marea alergare 30km, si pentru ca eu m-am fofilat dupa 10 km si m-am dus la Yoga….am fost un pic dezamagit…mi-am dezamagit maestru…nu vreau sa devin un ronin!

Asa ca ingerasu mi-a ascultat inima: mi-a dat o zi racoroasa, ploioasa, numai buna de alergat. Si culmea cand iti planifici ceva, am fost chemat la Worldclass InCity, de fapt ELU a fost chemat, pentru o sedinta foto, pentru noul site al salii. N-am avut ce face si simteam ca aceasta intamplare imi va reseta alergarea cea lunga, pe care marele maestru m-a sfatuit ca neaparat sa o fac.

La 10 fara ceva eram inapoi acasa. Pac: imi fac o cafea cu cacao, 2 picaturi de esenta de vanilie, scortisoara, si o beau. Imi mai iau niste batoane energizante si pornesc spre alergare.

Nici nu incep bine, ca pe Vacaresti, o potaie a la Mc Hammer, pentru ca era schioapa, avea un mers de rapperitza, sare sa ma muste….am aplicat legea junglei, si anume: dc leul e regele animalelor? nu pentru ca are coama prea mare, labe prea groase sau unghii prea ascutite ci pentru faptul ca regetul lui este de neinlocuit, asa am urlat si eu la caine….pe moment uitasem ca aveam un device din ala cica profi impotriva cainilor, cu ultrasunete. Ce ultrasunete, pe la Piata Sudului, intersectiei cu Oltenitei pac pac 3 potai falnice sar la mine, scot si eu device si pe dracu in patru, m-ai mult le-am iritat cu flashurile… de ultrasunete sa se sperie…ori erau prea nesimtite ori prea surde ca niciun efect n-am avut, mai urma sa dau cu device-u in ele, dar era 120 ron…ce potaie e aia sa merite sa se dea dupa ea cu 120 ron…oricum cred ca aparatele astea cu ultrasunete trebuie testate la cumparare…te duci cu potaia la magazin si dai pe ultrasunetele sa vezi daca merge, altfel nu merita, sau cand iti vine prin curier, sa vina si cu potaia intr-o cusca sa testezi minunea…

In fine, daca e marti, tre sa mai fie niste resetari, sa nu le zic ghinioane, alerg eu ce alerg, si tot la prima tura, la Belu, o hoarda de potai mozaic de seara, ham ham peste tot, ce sa fac? sa ma intorc inapoi: NEVER EVER!!!!!!!!! nimeni si nimic nu ma intoarce inapoi din ceea ce mi-am propus, asa ca o iau la pas si merg mai departe, pana ii depasesc….inca o potaie apare in curtea bisericii colt cu Serban Voda, alba dar asta cuminte, parca mi-a zis: stai linistit, astea numai te sperie, dar n-o sa se atinga de tine!…sigur era ingerasu meu pazitor 😛

Termin prima tura, si parca coborarea de pe Serban Voda e ca o premiere pentru efortul de dinainte. Alte incidente: am facut liniuta cu un personaj care se simtea f f f falic in automobilul lui, normal ca-l depasesc, doar eram pe trotuar si nu aveam stop, ca el, dar ma trezesc ca pe la City Mall vine in tromba si cand ma stropeste, ah ce gust sarat are noroiu…dar merg inainte, nimeni si nimic nu ma poate opri…

Dar sa nu prezint doar incidentele negative, cativa taximetristi au tinut sa ma felicite, unu chiar sa dea mana cu mine, muncitorii de la RATB se uitau cu admiratie, si vreau sa le multumesc ca au speriat hoarda de potai de la Belu, ca de la a doua tura au disparut toate….CE BINE !!!! mama lor , whiskas ar trebui sa se faca din aceste patrupede, am lansa si noi un produs tare pe piata internationala: whiskas cu aroma de Bosquito Cel Dulce !

Catelu alb a iesit din curtea bisericii tocmai la ultima tura, isi facuse datoria, m-a protejat, s-a dus linistit la culcare…asa cum ma voi duce si eu….f f f f f f f f f FERICIT si SATISFACUT ca am facut cei 27 km in 3h si 16 min. Nu e un timp rau, dar nici bun, oricum merita incercata o supradoza din asta din cand in cand.

Ciuz

Elu

ps: Paris, mai stai un pic pana vin si te alerg 😉