Sunt mandru, cum rar mai am fost

Misc — June 11, 2010

Si de ce? Pentru ca cineva foarte apropiat mie a realizat ceva extraordinar Cine este aceea persoana foarte apropiata? MAMA mea. Daca pana acum o numeam mama mea, acum ea este mama mea scriitoarea. La o varsta in care foarte multe persoane de varsta ei discuta despre probleme macroenomice, politica si nu in ultimul rand fotbal, intr-o abordare cum numai cei ce stau la Piata Matache la coada pentru paine o fac, MAMA mea a scris prima ei carte.

Ma bucur foarte mult ca inca o data a aratat ca este o MAMA speciala. Prin aceasta carte a avut curajul sa-si arate valorile pe care le pretuieste cel mai mult in viata. Cartea prezinta mai multe treimi, treimi de valori si oameni. Pornind de la prima: istoria, familia, scoala, continuand cu : Manoila, Irimie, Onisim, mai apoi cu Zamfira, Veronica, Ana-Maria si nu in ultimul rand : Mihail, Gavril si Emanuil, fiecare treime in parte se incoroneaza si se lumineaza prin prisma primei treimi enumerate mai sus.

Citind cartea : La umbra cuvantului, freamat de suflet, primul lucru care iti trece prin gand sa te intrebi: oare eu ce valori mai am in existenta mea, ma mai ghidez dupa ceva, sau pur si simplu ma las dus de valul contemporan, pe care nu fac nici macar efortul sa-l enunt aici, e atat de bine cunoscut, val care se transforma de atatea ori intr-o spirala care nu face sa duca la extinderea golului intern, si cu cat zbuciumul e mai mare sa-i dai cumva sens acestei spirale, cu atat golul devine mai mare.

Veronica Babiciu, proaspata scriitoare a aratat ca poate sa fie la fel, prin episoadele prezentate in cartea ei, aceleasi trairi si sentimente le avea si acu aproape 20 de ani ca si acum, constanta in aceste sentimente e data tocmai de fundamentul pe care este cladita ea ca persoana, fundament creat prin treimea pe care de altfel este bazata si cartea ei.

O data ce incepi si o parcurgi, iti dai seama ca fiecare treime este prezentata prin prisma religioasa: daca cei trei frati, printre care si bunicul meu, au fost martori cum tatal lor si-a ipotecat casa ca sa poate, impreuna cu alti consateni, termina biserica din sat samd…fiecare episod de dirigentie are acest filon religios.

Mergand mai departe, sunt fericit ca am fost unul dintre cei mai privilegiati “cititori” si “critici” ai cartii si totodata una din persoanele care tot timpul am insistat pe langa MAMA mea, scriitoarea: scrie Veronica, scrie!

Totodata cartea reprezinta o reabilitare a pesoanei care a fost Veronica Babiciu, in acest satuc care parca traieste inainte de 1800 BC : Baia Mare, intr-un val de schimbari majore, cu o revolutie in tara, ea, scriitoarea Veronica Babiciu, MAMA mea si scriitoarea mea, este pusa in fata unei revolutii. De multe ori a fost apreciata sub valoarea ei, de multe ori a fost judecata gresit, de multe ori chiar nu a fost inteleasa, si cum omul este o fiinta perversa, in loc sa incerce sa inteleaga un om, mai bine incearca sa-l marginalizeze, totusi proaspata scriitoare a reusit, prin aceasta carte sa nu se lase, sa mearga pana la capat si sa se aseze in randul scriitorilor romani. Acolo la litera B, pentru mine M de la MAMA, sta scriitoarea Veronica Babiciu.

Sunt foarte putini oameni care au curajul sa spuna ceea ce simt, intr-o atmosfera de ipocrizie si de frica, multi prefera sa traiasca in compromis decat sa spuna ceea ce simt si cred, MAMA mea nu s-a lasat inca o data dusa de val.

Felicitari MAMA mea, sunt foarte mandru pentru aceasta carte!

Daca altii primesc mosteniri, averi, terenuri, case, paduri, vile, margele, bijuterii, carduri de la parintii lor…totu e praf in vant, trecator, atat de gol, eu am primit ceva ce va dainui mai mult ca orice: aceasta carte, si ca orice copil care nu e multumit de ceea ce primeste de la MAMA lui, eu mai vreau cel putin inca o carte !

Elu