Pisa Maraton, impresii, impresii

Maraton Pisa — December 22, 2016

Am ajuns in Piazza dei Miracoli, m-am minunat si eu, dar n-am vrut sa tin de turn sa nu pice, de fapt a fost invers, turnul ma sprijinea pe mine, soseam mega ultra super obosit, dupa un an plin, pe toate planurile, dar o dorinta, ca un ghiocel ce se bate, cu ultimele puteri sa iasa din zapada, ma facuse sa ma prezint in Pisa. Recunosc ca am fost ispitit si de legatura mega buna si ieftina cu avionul.

Stateam in Piata si ma gandeam cat zbucium pe arhitectii respectivi, cum au vrut ei sa ramana in istorie, sa ramana eterni, care a fost butonul pe care l-au apasat sa se autodepaseasca, sa-si dedice toata viata, si vietile celor de dupa ei, pentru acest obiectiv. FANTASTIC!!!

Mi-am luat numarul, si m-am odihnit, asteptand cu nerabdare startul, de fapt finishul.

Era un frig la start, asa ca m-am bagat in multime, chiar daca am dormit cu geamul intredeschis sa ma aclimatizez, tot imi era frig, in schimb caldura si nebunia latina, la ea acasa, m-au facut sa uit de toate acele lucruri lumesti, pentru ca deja ma purtam ca un Cocolino. Startul a fost spectaculos, cu fanfara, lipsea vinul, chiar si rece.

Cursa nu a fost spectaculoasa, pentru primii 23-24 km, plictis mare, pana cand am ajuns la Marina di Pisa. Da frumos acolo!!!! Marea albastra, restul alb, caselele, pietrele, drumul, chiar si oamenii Foarte fain, imi doream sa ma opresc sa cer un espresso si sa nu ma aleg, nu mai vreau, ajunge pe anul acesta, m-am zăhăit destul, dar nu, nu, m-am remontat pe cat am putut, am luat o piatra, am aruncat-o in mare, cu gandul ca ma voi reintoarce, sa o recuperez.

Am ajuns iar in Piazza dei Miracoli, si parca eram intr-o mare de oameni, care fac stretching… dar stai domnule, ca fac poze cu turnul, toti vor sa-l tina sa nu pice. Mi-am luat medalia, m-am inchinat un miez in fata lui si am plecat spre hotel si sa felicit pe cineva f f f f f f special, era ziua ei, pentru ea am alergat, se stie!

Cam atat cu politica sportiva!

Sarbatori faine tuturor si un 2017 plin de targeturi, da?!?!

Ciuz
Emanuil Ricola 😉

Ps: Mi-a placut foarte mult termenul de Cocolino, asa ca draga cititorule, daca simti ca esti un mic, cat de mic Cocolino, scoate-l afara, si da cu el, de tot praful, praful drumului, acel drum care te duce spre tinta pe care o visezi de atat de mult timp. De ce nu la anul???

Ps2: Daca vrei sa citesti si despre Valencia Maraton, aici

Ps3: #cuSmereniePrinLume 2016 se incheie aici, dar vine 2017 !!!!!

Ps4: va las, pentru ca imi fac balanta pe acest an, revin in curand cu un articol, pe aceasta tema