Paris Maraton

Antrenament/ Competitii — April 14, 2010

Inca un maraton adaugat la palmares!!!!!!!!!!!!….Dupa atat de multa pregatire a venit si vremea maratonului. Dar am avut un mic ghinion: o raceala se cuibarise in mine, chiar cu cateva zile inainte de eveniment. Si totusi nu am lasat raceala sa ma puna la pamant, sambata pe 10 aprilie eram la Paris.

Prietenii mei f buni: Olivier si Corine, m-au ajutat f mult pentru cele cateva zilc in care am stat la Paris.

Au fost foarte fericiti ca i-am vizitat si mai entuziasmati ca voi participa la acest eveniment tocmai in urbea lor. Cu o seara inainte am organizat o mica “pasta party” tocmai pentru ca sa fiu pregatit pentru evenimentul care avea sa urmeze. Eram f tensionat, mai ales de faptul ca raceala nu ma lasa deloc, tusa, nasul infundat, un sentiment de slabire, erau impotriva mea si a visului meu de a face acest maraton.

Dar cum nimeni si nimic nu ma poate pune la pamant, nu m-am lasat intimidat, mai mult decat atat am fost cu cei doi amici, sa vedem o particica din traseul pe care urma sa-l fac a doua zi.

Linia albastra care era trasata pe intreg traseul cursei deja se facea prezenta pe multe dintre buleverdele Parisului.

Nu trebuia decat sa calci pe ea:

si deja simteam tensiunea ce avea sa urmeze maine. Linia albastra parca te indemna sa descatusesi energia si sa incepi sa alergi, dar mi-am zis ca trebuie sa am rabdare. A doua zi urma sa fie marea incercare.

Deja pe drum spre start, nu mai aveam deloc emotii, eram impacat cu mine, stiam ca termin, imi doream sa-l fac in aprox 5 ore dar raceala neprevazuta parca incerca sa-mi incurce planurile.

ajungand la Arcul de Triumpf, am devenit deja f serios:

Tot la punctul de start m-am intalnit si cu grupul de alergatori entuziasti care s-a format in jurul marelui maestru Vlad.

In “ordnea numerelor de pe tricouri”: Sorin, eu, Maestru Vlad, Adrian, randul doi: Silviu si Stefan.

Gata cu prezentarile, sa inceapa cursa! Startul a fost extraordinar! 40.0000 de alergatori dornici sa rupa lantul,propriile bariere, propriile limite, frica nu mai era printre noi. Prima parte a cursei a mers foarte bine, m-am mentinut in grupul celor de 4h si 30, nu fortam dar nici nu lasam un tempo mai scazut. Dar incet incet a aparut oboseala:

Corpul meu era de doua ori slabit: de la maraton si de la raceala. Primele ganduri negre au aparut pe la km 24, ma gandaem sa renunt, dar cum sa renunt, tocmai eu, ma luptam cu fiecare cm, m, km, nici nu se putea sa renunt; incet incet sunt lasat in urma de grupul de 4h 30 min, se apropie cel de 5h, ajung la km 27 unde pentru prima data am trait senzatie de a nu te mai putea misca, -ZIDUL cum e cunoscut de maratonisti, si culmea ca intamplarea a fost sa fiu chiar langa Turnul Eifel, doar Senna ne despartea. Uitandu-ma la el, ma fortam sa ma imaginez vertical sa pot sa alerg in continuare, orice gand de prabusire, sigur era urmat de faptul in sine, tot mai multi alergatori sufereau de crampe musculare, unii se opreau si acolo ramaneau, altii schiopatau, dar nu se lasau, abordau cursa in stil jogging. Dar sa revin la intalnirea mea cu ZIDUL: uitandu-ma la turn, parca picioarele lui mare incercau sa ma striveasca de asfalt, nu ma lasau parca sa inaintez; i-am zis-o una de mama turnului si m-am fortat pe mine sa nu ma las, n-am venit la Paris ca sa ma intorc inapoi cu coada intre picioare, nu se putea sa gust infrangerea cu mine, e foarte amara…

Am avut noroc, ca traseul a oferit o portiune intr-un tunel rutier, si asa am scapat de imaginea coplesitoare a turnului. Era km 37, caldura din ce in ce mai mare, dupa amiaza de primavara foarte insorita si cand credeam ca nu mai pot alerga, mergeam si eu intr-un mars fortat, am fost depasit de grupul de 5h 30min. Steagul lor era unul negru, cu cerculet in mijloc cu timpul, ….aceasta imagine mi-a dat un fior si chiar cand nu credeam ca mai pot sa alerg, am simtit ca un curent in mine, nu se putea sa fiu depasit de ei, asta insemna ca pana la finalul cursei trec peste 5h 40 min, cat era timpul maxim de calificari, peste …nu primeai nicio medalie. Cu acest avant energetic, am inceput din nou sa alerg, am depasit steagul negru….si nu ma mai opream, la ultimul punct de alimetare m-am spalat repede pe picioare cu apa rece, am baut o juma de sticla de apa pe care cineva din fata mea mi-a pasat-o, ….asta e spiritul maratonistilor, sa dai si la altii din ce-ti ramane tie….si am continuat sa alerg,….ma simteam ca micul Hidalgo din filmul cu acelasi nume, care pe final nu se mai putea opri din cursa lui, chiar nici eu nu mai credeam ca pot sa-mi revin si ceva ma impingea sa mai storc din putina energie ramasa si sa ma fortez sa termin. Am reusit sa termin in 5h 23 min, am primit si medalie, … am invins !!!!!!!!!

Statistica personala, privind aceasta cursa, a fost:

name	REDNIC, Emanuil (NIGERIA)
number	52127
class	SH (Seniors)

SPLIT	TIME
5 km	00:33:30
10 km	01:08:51
15 km	01:44:27
21.1 km	02:29:38
25 km	02:59:01
30 km	03:40:52
35 km	04:25:45

TOTAL
place (M/W)	24591
place (brutto)	29867
place (net)	29585
place (ag)	10667
time total (netto)	05:23:10
time total (brutto)	05:42:26

Ce a fost funny mai sus? Am fost incadrat la Nigeria

Trebuie sa-i multumesc lui Fracois Tissandier pentru poza de mai sus

Ce am invatat din aceasta lectie pe care mi-a dat-o maratonul de la Paris?

– nu-mi vine sa cred ca inca nu-mi cunosc psihicul indeajuns, ma refer aici la cum am reactionat cand am vazut steagul negru….si oricum la maraton daca ajungi la jogging, nu te mai poti intoarce la alergare, daca te opresti esti terminat, daca te gadesti ca pici…clar pici

– am fost uimit cand un italian de peste 70 ani povestea la o televiziune din tara lui, maratonul de la Paris este al 100-lea pentru el….sper sa am si eu puterea sa fac tot atatea ca el, deocamdata sunt la 3: 2 mari si unul semi….dar abia am inceput!!!!!!!!!

– am devenit dependent de senzatiile limita pe care un maraton mi le ofera…abia astept urmatorul maraton!!!!!!!!

ciuz si va pup pe toti

Elu