Inferno Semi Maraton, impresii, impresii

Semi Maraton Inferno — September 3, 2015

Am crezut ca va fi o cursa de genul: veni, vidi, vinci, dar n-a fost asa. Chiar am ajuns cu bine la start, pe ultimul moment mi-am luat si eu kitul de concurs, mi-am aruncat bruma de echipament suplimentar, intr-un sac, si m-am pus sa contemplez startul. Lauterbrunnen – Inferno Semi Maraton. Oare de ce sa-i zica asa? Facusem o scadere simpla: de la aproape 3000m altitudine la finish fata de 900m la start, era ceva, dar oare numai de aia ii zicea asa?

A inceput startul, caldura mare mon cher, caldura mare. Primii 14 km au trecut binisor si am ajuns in Mürren, pfoai ce fain se vede Jungfrau de acolo, sa te opresti, sa ceri un “espresso dopio et anche uno” si sa te gandesti ce e viata, ce e omu, de ce macaroanele sunt rotunde, bla bla bla, dar nu puteam. Tot intrand in vorba cu unii, altii, toti incercau sa ma sperie, ai grija dupa Mürren, ai grija. Nu stiam sa le traduc bancul cu Dabija si cu grija…

In fine, ies din satuc, da frumos domnule, frumos, unu facea otava, ii urez “spor la lucru!” intr-un dulce grai ardelenesc, nu stiu ce o fi gandit, dar ce-i drept e ca dupa faza asta, mi s-a taiat maioneza, numaram pasii, ma opream cu fiecare drumet care cobora si repetam aceasi gluma: James Bond a luat elicopterul sa ajunga pe Schilthorn! Temperatura scadea, eu tot urcam, mai cobora, razlet, cate un maratonist, plangandu-se ca si-a “bulit” ceva: glezna, genunchi, spiritul. Eu mergeam inainte, pana la capat…

Am pozat invingator, dar abia din momentul respectiv, cursa a devenit un infern.

Infernul nu e fierbinte, e rece, aceasta a fost una din ideile la care am contemplat. De la 32 grade, pe varf am ajuns la 3, au fost portiuni de creasta, portiuni cu lanturi, franghii, am mers si in 4 labe, ca o pantera, dar nu prea…

Am ajuns in varf, era ca o ciuperca, acoperit de ceata, n-am putut sa vad nimic, am tras doar aer in piept ca am terminat, mi-am luat jacheta pe mine, ca deja imi tremurau si dintii in gura, am facut poza de finish, si coborat repede cu telecabina la prima statie.

Acolo, la prima statie, am vazut ciuperca Schiltorn, am  ramas sa admir si Jungfrau si sa sorbesc acelasi 2+1 espresso. Un gand mai ramasese in frig: “I’ll be back!”

Cius
Elu

ps: nu mai am niciun ps de data aceasta!