Impresii la cald, trei maratoane

Maraton Copenhaga/ Maraton Luxembourg/ Maraton Stockholm — July 14, 2017

Dragilor, dupa cum ma stiti, asa scriu eu, cam dupa o luna dupa ce se termina maratoanele. Din nou am reusit sa fac 3 maratoane consecutive, maratoane mai racoroase, asa credeam eu cand m-am inscris, dar de fapt a fost exact pe dos.

Copenhaga, caldura mare, aproape sfarsit de mai, eram la start, cu gandul sa iau medalia, toate mi se aliniasera, mergea ipodu, n-am uitat vre-un gel sau crema de picioare, incepeam sezonul competitional 2017, sau mai bine zis sezonul maratoanelor. Ioi, ioi, ce caldura a fost, cursa faina, suporteri extraordinari, berea la final divina, nu ma mai opream din hidratat. Am reusit.

Luxembourg, eram in urmatoarea duminica, ultima din mai, dupa o lunga calatorie cu trenul, ajung la destinatie. O galagie si caldura in oras, ioi, ioi. A fost cea mai scurta noapte, a doua zi m-a trezit caldura, m-am dus sa iau numarul si cand ma gandeam ca trebuie sa incep startul la 7 seara, ma simteam ca un pui, gata pentru a intra in rotisor. Am ajuns la start, super atmosfera, stateam la umbra ca o potarniche, dar nu mai conta respectiva umbra, vream sa termin cursa, si da am terminat-o, ultimul si am si primit un Cremant de Luxembourg, cred ca dupa castigatori, am fost cel mai fericit. Pentru o cursa atat de atipica, dar si pentru caldura infernala rabdata, meritam un butoi de sampanie, nu doar o sticla.

Stockholm. Racorica, daaaaaaaaaaa, racorica. Ma intalnesc cu Marin, Serpasul din Cornesti nume de scena. Si aici cursa atipica, la 12 la pranz. La cat de relaxati sunt suedezii, chiar numai la pranz puteau incepe cursa, pana papa, pana sorbesc o cafea, pana se mai relaxeaza.

Bum bum!, Se auzea in boxele bataile inimilor tuturor participantilor, ioi ce fain a fost startul, bum bum, bum bum! Aici se aude pulsul nostru! Eram gata de decolare. Va recomand cu cea mai mare caldura aceasta cursa, podul ala, domnule, podul ala, aproape 2km urcare, si apoi chiar ne luam zborul, fara nicio frica, zbor pe care l-am facut de doua ori, si de fiecare data, am uitat de toata oboseala.

La finish intram in camasa traditionala maramuresana pe stadion, Doamne ce mandru am fost

Noh cam atat, trebuie a da, n-a sta, vorba lu “unchesu Patru!”.

Revin cu alte povestiri de la alte curse extraordinare.

Ciuz,
Elu