Hercules Maraton, impresii

Maraton Hercules — May 23, 2011

Inca un maraton adaugat la palmares, al cincelea in total, respectiv primul montan, si cel mai greu dintre toate.Am facut greseli peste greseli dar intr-un final am terminat. Pornisem cu foarte mult elan chiar imi doream sa scot un timp f f f f bun, plin de optimism dupa maratonul de la Cluj si progresul de 55 min fata de ultimul maraton pe asfalt de la Paris, dar socoteala de acasa nu e ca cea din padure…. sa incep cu ceva f fain si fara of-uri. Peisajele super faine, sa vezi din camera de motel crestele pline de pini negrii de banat,sa inspiri un aer incredibil de curat si o liniste care te facea sa lenevesti nu sa te pregatesti pentru maraton. Mi-a ramas in minte Dunarea, e asa mandra cum se pune ea la tranta cu uriasii de roca si-si croieste drum, ea nu trebuie sa faca maratoane montane, sa coboare curbe de nivel, ea isi face propriul drum plat printre munti, si oricat de semeti s-ar tine, ii fac loc apei sa mearga inainte, chiar ma gandeam: un ultra maraton de-a lungul Dunarii de la Izvoare la Delta, ar fi mai mult decat incredibil.Inca o data am primit confirmarea ca natura, in cazul de fata muntele, ingenunchiaza orice viteaz, acelasi lucru a facut cu mine, lucrul asta am simtit, totusi a fost o infirmare, atunci cand imi venea sa renunt a venit si mult dorita ploaie care m-a racorit atat pe exterior cat si pe interior, mi-am dat seama ca Cineva acolo sus ma iubeste, imi revenisem si abia asteptam sa termin cursa, deja ma gandeam la urmatorul obiectiv. Oamenii foarte faini, atat de la organizatori, cat si drumetii care-i intalneam pe cararile pe care doar Hercules si ei le stiau, dialoguri scurte cu ei, erau atat de revigorante pentru oboseala instalata, dintre ele, exact cum s-au intamplat:Incepea urcarea de la km 17, si 2 batrane stateau pe o banca, se uitau la mine zambind, le dau binetea :), ele se bucura de dialog si ma intreaba daca mai am mult, iar eu le raspund:”Mai am mult, cat o mai putea alerga, ca apoi la varsta dumneavoastra oi sta si io sa ma uit la altii cum alearga”. S-au amuzat copios, ….pe traseul am mai dat si de niste oameni calare, veneau calm, nu erau deloc agitati, la fel au incercat sa ma incurajeze, e foarte fain sa vezi ca oameni pe care nu-i cunosti, oameni care nu sunt pasionati de alergare, oameni care credeai ca nu te inteleg, sunt atat de receptivi, ba mai mult, chiar incerca sa te sprijine cum pot ei. Le-am zis ca singurul mod in care sa ma ajute e sa-mi dea un cal, sa mai castig niste kilometri facuti mai lejer :))))), s-au pierdut in padure razand pana cand nu ne-am mai auzit replicile intre noi.

Si acum sa incep autoevaluarea:Recunosc ca nu m-am gandit ce influenta poate avea asupra psihicului trecerea pragului de 42km, in timpul cursei am simtit, erau aproape 45 km si ultimii metri parca erau din ce in ce mai greu, se auzeau oamenii de la finish cum asteptau cu nerabdare inca un curajos sa termine, deja eram multumit ca m-am incadrat in timp.Recunosc timpul de 9h 20 min nu e ceva f f f profi, comparand rezultatele, se pare ca pe munte e de cel putin de doua ori mai greu ca pe asfalt.Trebuie sa mai recunosc, ca acest maraton a fost cea mai mare provocare a mea, asa a fost scris sa se intample, ca sa ma gandesc si mai serios la antrenamente, sa trag cat mai tare, sa ma iau si mai des la tranta cu muntele, iar daca nu pot sa-l inving, sa ma aliez cu el

Foarte fain maratonul si organizarea, ajuns acasa, am adormit cu medalia la gat, mi-a placut fiecare minut din maratonul Hercules, fiecare voluntar a fost f simpatic de la fiecare punct de alimentare, fiecare incurajare primita, mi-a placut cel mai mult faptul ca pana la ultimul alergator lumea a stat la finish ca sa ne astepte, nu a fost graba aia doar sa se vada favoritii si grosul maratonului, au pastrat timp si pentru cei pierduti in spate, mi-a placut enorm ca acest maraton este ca o samanta de infratire intre noi si sarbi, au aratat-o cei doi 50+ care s-au imbratisat frateste la premiere, fiecare zambet, felicitare primita dupa terminarea maratonului atenua nemultumirea si oboseala mea, de la chelnerita din restaurant pana la proprietarul motelului unde am fost cazat. ce sa mai lungesc, fain la superlativ, recomand Maratonul Hercules tuturor!…e o mare provocare.
ciuz
elu