Düsseldorf Maraton, impresii, impresii

Maraton Duesseldorf — April 28, 2016

Frig domnule, frig!

Daca data trecuta ma plangeam ca a fost cald la Milano, la Dusseldorf chiar m-am smerit, de tot. Frig, vant, ploaie, iar vant, frigul tot acolo, la 3 grade, apoi ca sa fie smerenia si mai mare, burnita si grindina.
Indiferent cat de greu a fost eu mergeam inainte, simteam ca din ce in ce puneam mai putin pe foc, puterea scadea, dupa 25 km, mi s-a taiat maioneza si doream doar sa termin. Pe final s-a deschis si soarele, eram din nou la finish, Rinul parea mai prietenos ca niciodata, am plecat capul, ca un ultim semn de smerenie, si mi-am luat medalia. Am fost fericit de doua ori, ca am terminat si pentru Marius Ionescu.

M-am intors la hotel, am stat aproape o ora in sauna, imi revenisem, dar frigul m-a stors de puteri, am ajuns mai repede in aeroport si ma gandeam unde ma duce iar ispita, ispita mea de a alerga cu smerenie prin lume.

Am suflat din greu, iar o iau de la inceput, pus clopul in geanta, si sus in avion. Mi-am intins “aripile si gandurile” spre alte provocari, si picioarele sub scaun, ioi ce bine a fost.
Ma uitam pe geam, in dreapta, inca lumina, si in stanga intunericul. Acel intuneric si necunoscut al urmatoarelor tinte, teluri si vise care TREBUIE sa devina realitate, NO ESCUSE.

Ciuz

Ps: Revin si cu mesajul Pascal pe #cuSmereniePrinLume
Ps2: Pa Düsseldorf, ma duc acasa, la ai mei sa duc vestea cea mare, am invins deja, de doua ori, anul acesta, abia am inceput